Cum ne raportam la oameni? Hmm. Nu stiu sa raspund decit in ceea ce ma priveste. Sper ca divers. Dar nu din totdeauna. M-am raportat mult timp doar prin prisma dorintelor si preferintelor mele.
Cum se raporteaza oamenii la noi? Pai vedeti? De aia se complica treaba.
Ne asteptam ca ceilalti sa reactioneze asa cum am reactiona noi, dar in acelasi timp ne asteptam ca ei sa nu astepte din partea noastra acelasi lucru.
Mie imi place sa ma joc cu schimbul de roluri. Eu sunt tu, si tu esti eu (fara care e mai prost dintre noi doi). Si jocul asta simplifica mult lucrurile. daca il joci sincer. Daca faci din el o practica zilnica. Nu, nu vei fi mai fericit. Cel putin pina nu vei intelege ca nimeni nu poate schimba pe nimeni DECIT (si asta doar uneori) prin puterea exemplului. Si ca te comporti asa nu pentru a obtine ceva, ci pentru asa crezi ca tu ca trebuie.
In momentul in care reusesti sa faci din viata o poezie (adica ceva gratuit) sansele de a te simti mai comod cu cei din jur cresc.
Eu nu am asteptari. Nu am impuneri. Nu pun presiune. Poate ca astept macar o persoana care sa se comporte la fel cu mine. Din ce in ce mai putin. Si nu-mi pare rau daca nu va veni.
Oricum ar fi, incerc sa fiu atent la "cerul înstelat de deasupra noastră, şi la legea morală din noi" - cum zicea Kant.
Salutari Kant. Ar trebui sa te recitesc. Imi amintesc tot mai putine lucruri despre tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu