cel mai frumos titlu

si cel mai frumos continut.

Vrem asta? E important asta? Are cine sa vada asta? Noi apreciem asta? Noi apreciem? Cineva apreciaza? Cine? Ce? Cind? Ce e important? Pentru cine? De ce conteaza sa fie important?

Nuu, nu o sa va cer sa raspundeti. Nici macar sa va ginditi. Si nici macar nu va pot interzice asta.

Tot ce vroiam sa spun este ca in fiecare an, in fiecare luna, in fiecare zi, in fiecare moment ne dorim sa aratam cit mai bine. Sa fim, sa parem etc. Nu doar fizic, se intelege. Punem asupra noastra o presiune care nu ne lasa nici cea mai mica sansa sa ne iertem greselile. Greseala nu e o drama. Greseala e o nereusita. Nereusitele sunt tinte prost alese, sau bine alese, dar nu indeajuns de bine pregatite. Greselile intentionate, raul cu alte cuvinte, e altceva. Nu discut despre el acum.

Tot ce vroiam sa mai spun este ca in fiecare an, in fiecare luna, in fiecare zi, in fiecare moment ne dorim ceva de la ceilalti. Sa ne inteleaga. Sa ne ofere. Sa fie linga noi. Sa ne asiste. Sa ne iubeasca. Ce poate fi mai uman decit asta, nu? Si totodata mai aproape de nefericirea noastra (niciodata nu primim cit am vrea) si a lor (pentru ca le aratam nemultumirea. ni se citeste oricum pe fatza).

Sa ne intelegem. Nu dau lectii. Nu stiu daca e bine sau rau. Nu vreau sa conving pe nimeni de nimic. Nu vreau sa pacalesc pe nimeni. Vreau de fapt sa spun, ca macar din cind in cind, macar sub forma de joc, putem sa schimbam rolurile. Sa nu mai asteptam de la noi atit de mult, ci sa ne iubim propria persoana cu limitele ei (pe care, de fapt, le cunoastem atit de bine), sa nu mai pretindem celor din jur nimic, ci sa ne bucuram de orice ne ofera ei. Si sa le multumim. Simplu. fara excese. Atit. Doar atit.

comentati doar daca simtiti nevoia. e doar regula jocului...