ce m-a salvat pina acum a fost logica. logica neumana. fara exceptii. cu doua rinduri de dinti. cu muscatura aspra, pina la maduva din os.
m-a salvat si de caderile prea abrupre, si de fericirile nemeritate.
de coborisurile fara intoarcere si de escaladele pe virfuri morgane.
de risete isterice si de lacrimi cu venin.
de tot si de nimic.
m-a facut mediocrul perfect.
logica asta mi-a devenit piele. e mai mult decit un tatuaj. cind se usuca nu ai voie sa dai cu crema, daca se pune jeg nu poti spala. este ea, parazita pe mine.
logica asta mi-a cam furat viata, fara ca macar sa imi dau seama. ba chiar lasindu-mi un zimbet tamp pe figura.
logica asta nu are nici o logica. decit atunci cind mintea mea se asterne, ca zapada de acum, limpede, alba...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu