povesti de pacalit copilul

m-au marcat citeva povesti aflate in copilarie. una era ce cu fata babei si fata mosului. cind trebuiau sa aleaga in final cutiile. fata babei a ales cutia cea mai mare, cea mai frumoasa. cealalta pe cea mai mica si urita... probabil ca a ales-o de nevoie. nu avea alta optiune.
cutia mare s-a dovedit a fi un dezastru, cea mica un dar adevart.
de aceea si eu aleg ce ramine sau ce e mai mic si mai urit.
mda, nu as baga mina in foc pentru "functionalitatea" sistemului.
ceea ce pot sa spun este ca uneori functioneaza.
si ca sunt cam batrin sa renunt la el.
alegeti ce vreti. e pe proprie raspundere.

timpul nu inseamna musai bani. ci lipsa de text

pentru ca incepusem sa scriu ceva. si pentru ca telefonul suna continuu. si mailul curge girla in asteptare se raspunsuri. pai in aceste conditii trebuie sa amin. ca si ieri... pai pina cind? pina va fi timp. ete na, ca tot am scris ceva.

in cautarea mersului pierdut

am redescoperit mersul pe jos. vai, ce bucurie. era soare, era lumina, nu ma grabeam inspre nimic, nu aveam de terminat sau inceput nimic. erau doar trotuarele (pline de masini parcate, evident) oamenii (toti grabiti, incruntati si cu umerii inpre inainte, sa te darime). dar pentru mine a fost bine. am ocolit toate obstacolele fara graba, fara suparare. m-am uitat in toate vitrinele fara sa caut nimic. am mirosit toate miresmele florilor de aprilie, ce frumosi sunt zarzarii, infloriti, nu-i asa? am mers pur si simplu fara ginduri sumbre in minte, fara sa caut raspunsuri la intrebari. fara sa pun intrebari unor raspunsuri prea facile. mi-am amintit de facultate, cind mergeam pe jos pentru ca nu aveam bani de bilete. cind asteptam sa treaca trei zile ca sa imi cumpar o sticla de cola (din aia mica, de 250ml), cind mincam patru felii de parizer cu o franzela proaspata, cind faceam planuri si visam. sigur, asta a fost cu ani in urma, totul s-a schimbat. aproape nimic nu mai e ca inainte. dar uite, macar am redescoperit mersul pe jos. si vai, ce bucurie. era soare, era lumina, nu ma grabeam inspre nimic, nu aveam de terminat sau inceput nimic.