ne speriem parca tot mai des de oglinda.
chiar si atunci cind suntem singuri cu ea.
daca in spatele ei e, totusi, cineva?
sau, pur si simplu, daca eu, care ma privesc, nu sunt doar eu?
sau daca nici macar nu sunt eu, deloc?
ati observat? chiar momentele noastre de sinceritate intima sunt false. nu mergem pina la capat. nu ne spunem, nici macar in oglinda, totul. nu ne spunem decit ceea ce vrem sa auzim. ceea ce vrem sa credem despre noi.
aa, desigur! putem fi perversi. adica sa ne facem reprosuri doar ca sa crestem in autoaprecieri... ne dam palme nu ca sa ne doara, ci ca sa ne mai imbujoram in obraji.
scuze, am folosit pluralul. de fapt, ma refeream doar la mine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Asa e! Dar n-o spune ca morala! Ca daca am reusi sa ne aruncam in fata toate defectele si sa ne constientizam uratenia interioara sau exterioara, lasitatea, zgarcenia sau prostia (cam greu sa constientizezi prostia, cred) am fi o mare de depresivi... si doar doi trei se vor bate cu pumnul in piept c-au fost destul de puternici sa treaca peste conditia lor (de fapt vor fi cei ce au fost nesinceri in continuare). Do I make any sense?
RăspundețiȘtergereP.S.: Faza cu palmele e genial de adevarata... chiar aveam o disputa verbala (blanda) cu cineva care atunci cand simte nevoia de complimente le cerseste povestindu-si complexele...
RăspundețiȘtergerePPS: Am tendinta de a lasa post scriptum... imi pare rau... apas "postati un comentariu" mult prea repede...
Foarte corecta precizarea. Nici nu ma gindisem la ceva absurd, dar totusi, sunt momente in viata in care chiar trebuie sa te vezi asa cum esti. Si cred ca nimeni nu e doar rau. Sau atit de rau incit sa nu poata supravietui. mai ales ca "defectele" nu-s neaparat un dat de neschimbat. sa fim seriosi. sa fii putin mai bun decit ieri nu inseamna decit sa renunti la o picatura din orgoliu. zi in continuare cu PS si PPS. fii libera...
RăspundețiȘtergere