plec.
citeva zile.
si nu cred ca mai pot scrie.
dar puteti scrie voi, in acest post, tot ce vreti.
si cind ma intorc, voi publica textele voastre.
adica mi-ar placea sa se intimple asa.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
sa vezi si sa nu crezi
- softcrate
- sunt cum sunt si scriu ce scriu. doar pentru a vedea daca am ceva sa imi spun.
daca intru eu, poate intrati si voi
trafic
Nu m-am putut abtine sa nu raspund la provocare. Am scris eu pentru tine. Folosind cuvintele tale. Care, btw, imi placura mult. Orice asemanare cu situatii sau persoane reale este pur intamplatoare!!
RăspundețiȘtergerePraying for something that doesn't come from somewhere deep inside us
RăspundețiȘtergereTrusting in the one thing that this life has not denied us
M-am intors aseara. Schimbat dupa doar cateva zile. Nu reusesc sa ma recunosc. E ca si cum, dupa doar cateva zile, ma uit in oglinda si ma intreb daca eu, care ma privesc, nu sunt doar eu? sau daca nici macar nu sunt eu, deloc?
Simt clar ca m-asteptai. Rememorez trecute suparari, rusinari, inrosiri, rasete isterice sau de complezenta. Probabil n-am facut decat s-astept ca lucrurile sa se rezolve de la sine. Nu-mi place ca uneori nu se rezolva desi au toate conditiile sa o faca.
Iata ca iti scriu desi nu-mi place sa scriu. Imi place sa ascult. Sa te ascult!
Stii ce?? M-am saturat de logica cu muscatura aspra pana la maduva din os. Vreau sa visez cu ochii deschisi si doar in mintea mea, eu sa decid ce e real si ce nu. Vreau sa scap de conturul mediocrului perfect. Vreau caderi abrupte si fericiri nemeritate, coborari fara intoarcere si escalade pe varfuri morgane.
Nu-mi doresc decat sa inlaturam presiunea ce ne-o punem singuri asupra noastra si care nu ne lasa nici cea mai mica sansa sa ne iertam greselile.
Ma gandesc acum la tine si simultan am imagini, peste care suprapun cuvinte, pe sub care se aud crampeie de muzici si pot simtii ceva in buricul degetelor sau aiurea, pe limba, pe spinare. Imi place sa adulmec. Mi-e dor sa te adulmec.
Hai amandoi sa ne rugam pentru ceva ce nu vine din adancul nostru si sa ne incredem in singurul lucru pe care viata nu ni l-a refuzat!
Ti-am spus ca imi place de tine? Nu-mi place ca ne-am cunoscut abia acum!
PS: sunt doar cuvintele tale!
a b s o l u t d e m e n t i a l
RăspundețiȘtergeresper sa nu se inhibe nimeni
ps-ul cred ca nu era, totusi, pentru mine. adica... oricit de autist as fi, m-am cam recunoscut
o repetam pentru a evita complimentele! :)
RăspundețiȘtergereLa sugestia ta :)
RăspundețiȘtergere"Povestea gândului pe alee
Departe, tare departe, de-a lungul unei palat sclipitor înconjurat de multe stele exista o alee lungă şi mai puţin lată acoperită de tufişuri încărcate de trandafiri japonezi roşii ca puloverul lui Moş Crăciun care nu lasă nici o scamă pe hornul caselor acoperite de zăpada translucidă ca ochii pisicii mele noaptea când se alintă ca să îi dau drumul în camera albastră în care se adăpostise copilul cu ochi negri şi plete galbene ca grâul încolţit vara care se pleacă la pământ sub paşii celor care îşi fac din el cărare până la gârla din pădurea tăiată de acum câţiva ani unde locuitorii găsiseră o hidră albă ca băncile din faţa sculpturii de marmură căutată în munţii verzi unde se odihniseră căutătorii de absolut şi cer şi pământ adulmecat de grădinarul care nu cunoştea florile decât după mirosul dulceag al primilor dimineţi în care soarele răsărea ca să apună în faţa stelelor care luminau palatul departe, tare departe."