el alaturi, cu o mina protectoare care nu atinge, dar e gata oricind, pentru orice. sa apere, sa dezmierde, sa decida, sa ierte, sa rezolve, sa se refugieze la sin sau sa se lase strivita blind intre coapse.
soarele nu are dinti si nici nu pirjoleste. e lumina aceea laptoasa care te aproape adoarme. si totusi iti lasa gindurile sa dospeasca in voie. gindurile, visele, gindurile iar, prezenta lui, gindurile.
viata merita din cind in cind traita. sau, poate mai corect, viata merita traita.
in definitiv, cit de greu este sa ne oferim un asemenea moment? sa fim seriosi, este, de fapt, foarte usor. trebuie doar sa vrem si sa facem ceva pentru a-l obtine. sa nu ne ambitionam sa ne fie pur si simplu oferit. si sa-l ajutam cu imaginatia. tot ce putem pune in plus cu imaginatia nu e neaparat minciuna. mai ales atunci cind se cladeste pe un adevar. este doar sete de viata. dor de bine.
vedeti, mie mi-a lipsit imaginatia in alegerea pozei! scuze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu