cu sarmaua mustind la coltul gurii, paharele ridicate pina la tavan si obrajii rosii de prostiile facute tot anul, ne adunam de craciun in triburile ancestrale ca sa fim fericiti.
ne aruncam cadouri cu zimbete aduse din condei, prea putin interesati de sufletele celor carora le oferim. vorbim tare si mult, fara virgule, fara 3 puncte, fara pauze de intonatie. mitraliem ca sa fim fericiti.
nu cumva, intr-un moment e tacere, sa ne tradeze frica, disperarea, plinsul dupa cei pierduti pe drum, teama de ziua de miine si lipsa de orizont cu care privim viitorul. radiem optimism prin toti porii ca sa fim fericiti.
ce este de fapt craciunul? ne disperam zile si saptamini inainte sa tapetam mesele cu carnuri macelarite in toate felurile si bauturi care curg riuri in burtile noastre de oameni flaminzi ... ca sa fim fericiti.
da. sunt fericit. desi am mincat mai putin decit de obicei. am baut atit cit sa dezghet ideile mai timide si sa le fac sa rodeasca pe linga gindurile negre.
da. ma bucur si eu, atit cit te poti bucura numarind cu ritumul sacadat al unui antrenor anii care trec si incercind, a cita oara, sa gasesc ceva pentru ca anul care urmeaza sa se opreasca linga mine, macar atit cit sa schimbam doua vorbe si sa ne facem citeva promisiuni. fie ele si desarte.
uite acum te invit la dans, pe muzica sferelor si a cuburilor carora chiar eu le-am rotunjit colturile. si ne vom misca usor, ca sa nu darimam carnurile frumos aruncate in farfurii si paharele de cristal pe care odihneste, pina la urmatoarea inghititura, umplutura unei sarmale din familia grohaitoarelor.
viata e frumoasa, mama voastra de studiosi...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu