despre nimic

azi imi vine sa scriu despre nimic, pentru ca despre nimic se pot spune foarte multe lucruri.

- Ce faci?
- Nimic!

eu nu am inteles niciodata cum poate exista un asemenea raspuns. bun, inteleg, e comod si el acopera, psihologic vorbind, o realitate de genul nu muncesc ceva anume, nu am o ocupatie clara in acest moment etc. dar sunt oameni care prin asta inteleg chiar sensul propriu. nimic.

adica esti leguma? si leguma face ceva. creste, se usuca, se da dupa soare...

stiu, am despicat firul in prea multe si nu era neaparat cazul. dar eu cred ca timpul e prea scurt si chiar si atunci cind nu facem nimic (si asta suna aiurea, ar trebui spus facem nimic) macar sa ne gindim la ceva, la cineva. sa nu stam.

nu, nu sunt obsedat de munca. imi place sa lenevesc. dar prin asta inteleg sa las corpul meu de-o parte si sa ma joc cu gindurile, cu imaginatia, cu tristetile si bucuriile, cu sperantele si esecurile.

cred ca ne acordam din ce in ce mai putin ragaz pentru asa ceva. desi, ma gindesc, viata linga un blog poate ca este tocmai o solutie la aceasta problema. blogul poate fi "oglinda" cu care vorbesti din cind in cind. nici nu inlocuieste, nici nu tine loc de... prieteni, amici, orice. eu vad blogul ca pe un gen de stenograma a rasfaturilor mele. asa, ca sa stiu ca fac mereu cite ceva. sau ca sa vad ca, uneori, ce poate foarte limpede in mintea mea devine destul de confuz cind incerc sa transriu in cuvinte. asa cum este si acest text, care este altceva decit parea sa fie, dar care m-a salvat de cinci minute in care nu as fi facut nimic (poate as fi tras o tzigara).