ce vad din ce in ce mai mult in jur este idiferenta. la servici, in familie, la amici, la necunoscuti.
ne-am obisnuit sa privim. sa fim spectatori.
stam in fotoliu, rontaim rontzaieli si privim.
ne ridem, varsam o lacrima (nu pentru ce vedem, ci pentru gindul ca ni s-ar putea intimpla noua), ne plictisim, ne facem ca traim...
nu e un repros. nu stiu daca eu sunt altfel. nu vreau sa schimb lumea. nu spun ca e rau sau bine. privesc si eu si povestesc.
in principiu definesc viata ca pe un timp finit. nu conteaza cit de mare sau mic. oricum e finit. indiferenta mi se pare iesire benevola din viata. paranteze dupa paranteze in care ne retragem.
merge si asa, de ce sa fac eu, ca doar nu oi fi mai prost, de ce sa ajut, ca nu e treaba mea... hai ca le stim cu totii. lista e lunga si expresiile se tot diversifica.
mi-ar placea sa incepem sa mimam din ce in ce mai putin. cred ca e o problema de incredere. increderea ca daca ma implic nu voi fi luat in ris de ceilalti. ca nu voi fi o victima a rautatilor. ca nu voi fi aratat cu degetul ca fraierul clasei.
uite, fara sa fie neaparat o promisiune, as incepe de azi sa schimb ceva.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Se pare ca te tii de cuvant iar schimbarile probabil ca sunt mari de te tin departe de blog de mai bine de o saptamana.Voiam doar sa -ti spun ca nu mi-e indiferenta lipsa ta din blogosfera.
RăspundețiȘtergerePai daca zici asa, anielle, atunci ma intorc. mai am un coltz de creier de spalat si sunt gata.
RăspundețiȘtergereITI MULTUMESC FOARTE MULT.
(iar e cineva care da drept tu, pe blogul meu)
Softcrate,ramane cum am stabilit ;) .
RăspundețiȘtergereCat despre anonimul cu numele meu , n-am avut timp sa ma uit sa vad ce si pe unde a comentat (poate imi spui tu) .Am avut altele mai bune de facut decat sa ma dau drept altcineva .
Unde esti, S?
RăspundețiȘtergere